De curând, am avut parte de un schimb de e-mail-uri cu organizatorul unui târg imobiliar din ţara noastră. Totul a pornit de la faptul că eu am spus într-un articol că „sper că de această dată organizatorii nu vor mai încerca să scoată bani de la vizitatori vânzând bilete”. Organizatorul s-a atacat şi mi-a trimis un e-mail în care îmi spunea că nu este profesionist ceea ce fac. Concret, ei s-au supărat că am avut „nesimţirea” să constat ceea ce fac ei. Nu se gândesc la ceea ce fac, ci îi deranjează că cineva observă asta. Ca să nu mai zic de faptul că oamenii inteligenţi învaţă din critici, nu se supără.
Asta pentru că au fost obişnuiţi ca presa noastră să îi laude şi să le publice comunicatele cu copy/paste. C-aşa e în presă: nu ne batem capul prea tare ca să nu obosim. Un argument cu care au crezut că mi-au închis gura a fost că perceperea unui tarif de intrare este ceva firesc la târgurile din străinătate. De acord. Dar felul în care arată şi ceea ce oferă acele târguri este „mult mai superior” decât ale celor din România. De aceea, consider că niciun târg din ţara noastră nu ar trebui să perceapă taxă de intrare şi niciun organizator nu ar trebui să dea lecţii de presă.
Asta pentru că au fost obişnuiţi ca presa noastră să îi laude şi să le publice comunicatele cu copy/paste. C-aşa e în presă: nu ne batem capul prea tare ca să nu obosim. Un argument cu care au crezut că mi-au închis gura a fost că perceperea unui tarif de intrare este ceva firesc la târgurile din străinătate. De acord. Dar felul în care arată şi ceea ce oferă acele târguri este „mult mai superior” decât ale celor din România. De aceea, consider că niciun târg din ţara noastră nu ar trebui să perceapă taxă de intrare şi niciun organizator nu ar trebui să dea lecţii de presă.