Totul in viata noastra este conventie. Suntem inconjurati, sufocati si salvati de conventii. Fara ele nu ne-am intelege intre noi, iar cu ele ne intelegem si mai putin. Comunicam numai prin conventii, dar nu transmitem nimic. Incercam sa ne facem intelesi, insa nu reusim mare lucru. Ne ajuta si ne incurca, ne salveaza si ne pierd.
Toti avem la un moment dat senzatia ca nimeni nu ne intelege si ca oricat am sta langa cineva nu il vom cunoaste niciodata. Avem pretentia ca ceilalti sa ne inteleaga, cateodata chiar avem impresia ca este asa, dar nu vrem sa incepem prin a recunoaste ca nici noi nu ne intelegem.
Vorbim de parca am stii ce spunem si ne credem superiori. Omul nu poate trai fara constiinta superioritatii lui fata de semeni. Desi ne deranjeaza ca nu suntem intelesi, nu putem suporta viata fara sa stim ca ceilalti ne sunt inferiori si nu sunt capabili sa inteleaga ceea ce transmitem.
Folosim toti aceleasi conventii pe care le invatam toata viata, dar fiecare intelege altceva prin ele. Traim experiente asemanatoare, dar intelegem si invatam diferit din ele. Desi ne traim viata calauziti de aceleasi conventii, ele sunt altele ca inteles.
Poate de aceea omul este un animal singur care traieste printre ai lui doar pentru a-si pastra iluzia ca nu este asa. Omul este singurul animal care nu e capabil sa-si recunoasca si sa-si accepte singuratatea si izolarea. Si, din aceasta cauza, singurul care traieste degeaba.