Oamenii care gândesc mult uită să trăiască. Doar gândesc, analizează şi înţeleg, dar nu trăiesc. Au o viaţă zbuciumată interior şi chinuită. Ajung departe cu raţiunea şi înţeleg lucruri pe care foarte puţini le conştientizează. De multe ori ajung la cauze repede şi fără să se mai împiedice de efecte.
Complică viaţa şi o fac greu de suportat, ei înşişi fiind greu de suportat. Când ştii atât de multe este foarte greu să te mai poţi integra în societate. Vorbesc şi nu sunt înţeleşi, fac multe şi pare că stau degeaba, sunt deasupra tuturor şi sunt priviţi ca oameni de nimic.
Totul din cauza faptului că nu mai ştiu să trăiască viaţa ca orice muritor de rând. Nu mai pot să se bucure de viaţă aşa cum o face un om simplu. La ei totul este raţiune şi logică, fără să mai existe sentiment şi emoţie. Nimic nu mai este simplu, curat şi frumos când înţelegi atât de multe.