Ne batem joc de viaţa noastră

Câţi dintre noi înţeleg importanţa timpului nostru şi ştiu ce să facă cu el? Cine are curajul să nu se mai mintă şi să-şi recunoască sieşi că greşeşte? Unde sunt cei care nu au păreri definitive şi sunt deschişi unei schimbări continue? De ce ne încăpăţânăm să credem că avem dreptate, iar ceilalţi se înşeală? Cum reuşim să avem mintea îngustă şi ochii închişi când am putea învăţa atât de multe de la fiecare fiinţă pe care o întâlnim?
Acestea sunt doar o parte dintre întrebările pe care ar trebui să ni le punem toţi, cât mai des posibil. Avem atât de multe capacităţi nefolosite şi de posibilităţi irosite, încât nu înţeleg de ce ne străduim cu atâta râvnă să ne pierdem. Avem dreptul să ne gestionăm viaţa aşa cum ştim şi cum vrem, stabilindu-ne priorităţile. Unii dintre noi ştiu ce vor şi fac ce pot pentru a-şi atinge scopurile. Alţii pierd timpul cu nimicuri şi nu îşi dau seama ce fac.
Să îţi iroseşti viaţa fără să ştii este cel mai mare rău pe care ţi-l poţi face. Dacă o faci conştient este cea mai grea răzbunare împotriva ta. Iar să nu o faci deloc şi să îţi foloseşti viaţa cât mai bine este cel mai inteligent fapt posibil pentru un om. Vom putea ajunge vreodată să înţelegem ce se întâmplă cu noi şi să nu mai fim ignoranţi cu noi înşine?

Lasă un răspuns