Cu târnăcopul poeziei
zgârm în mina de cuvinte
cioplind pietre preţioase.
Nu e întuneric,
dar se zvârcolesc sentimente
lângă mâna care scrie.
Răcoarea-n care-mi scald tălpile
o extrag din eu
cu priviri din viaţa de sfânt.
Liniştea ascunde solitudine
câştigată cu stoluri de sacrificii
închinate zeului din care sunt rupt.
Poemele aleargă prin tunele
zguduind cariera de subînţelesuri
cu licoare din visuri stoarse.