Unii dintre noi încep să aprecieze după ce au pierdut un suflet, un lucru sau chiar un sentiment. Alţii nu înţeleg niciodată, iar foarte puţini reuşesc să facă asta de la început. Totuşi, majoritatea ne încadrăm în prima categorie. Toţi am pierdut şi vom mai pierde chestii dragi; le spun chestii pentru că sunt atât de diferite încât nu ştiu cum să le spun altfel. Ciudat este că, deşi multe au devenit subiectul unor clişee, nu reuşim să le apreciem când trebuie: viaţa, prietenii, părinţii, copii, animalele de companie, maşina, mâncarea, apa, natura ş.a.m.d.
Abia după ce nu le mai avem ne dăm seama cât am ţinut la ele şi cât de mult ne lipsesc. În ceea ce priveşte fiinţele, ne pare rău că nu le-am arătat sentimentele noastre faţă de ele, iar în rest ne doare faptul că nu am ştiut să le folosim mai bine. De exemplu, foarte puţini dintre noi înţelegem ce înseamnă cu adevărat să îţi fie foame şi să nu ai ce mânca. Numai când ajungem într-o astfel de situaţie extremă ne dăm seama ce simt cei fără adăpost şi bani, dar şi câtă nevoie au ajutorul nostru.
Din păcate, viaţa noastră se învârte în jurul mândriei care ne întunecă mintea şi sufletul. Din cauza faptului că o cultivăm cu atât de multă atenţie ajungem la tot felul de acte infecte: călcăm peste orice şi oricine pentru a ne atinge scopurile, uităm cine suntem şi de unde am plecat, jignim şi rănim, ne imunizăm la sentimentele care ne fac oameni etc. Nu ştiu unde vom ajunge dacă vom continua aşa, dar cred că singura direcţie posibilă este dispariţia. Sper ca cei puţini care mai sunt oameni să ne „infecteze” şi pe noi ceilalţi.
Abia după ce nu le mai avem ne dăm seama cât am ţinut la ele şi cât de mult ne lipsesc. În ceea ce priveşte fiinţele, ne pare rău că nu le-am arătat sentimentele noastre faţă de ele, iar în rest ne doare faptul că nu am ştiut să le folosim mai bine. De exemplu, foarte puţini dintre noi înţelegem ce înseamnă cu adevărat să îţi fie foame şi să nu ai ce mânca. Numai când ajungem într-o astfel de situaţie extremă ne dăm seama ce simt cei fără adăpost şi bani, dar şi câtă nevoie au ajutorul nostru.
Din păcate, viaţa noastră se învârte în jurul mândriei care ne întunecă mintea şi sufletul. Din cauza faptului că o cultivăm cu atât de multă atenţie ajungem la tot felul de acte infecte: călcăm peste orice şi oricine pentru a ne atinge scopurile, uităm cine suntem şi de unde am plecat, jignim şi rănim, ne imunizăm la sentimentele care ne fac oameni etc. Nu ştiu unde vom ajunge dacă vom continua aşa, dar cred că singura direcţie posibilă este dispariţia. Sper ca cei puţini care mai sunt oameni să ne „infecteze” şi pe noi ceilalţi.