Mai avem un singur drept

Practic nu avem drepturi. Deşi suntem stimulaţi şi ne place să credem că avem drepturi (vot, muncă, proprietăţi etc.) undeva în adâncul nostru ne dăm seama că totul este o minciună. Avem dreptul de a-i alege pe cei care să ne conducă doar dintre cei care ne sunt oferiţi. Avem dreptul a alege ceea ce vrem să muncim doar dintre ceea ce există pe piaţă şi în niciun caz nu putem alege să nu muncim. Avem dreptul la proprietăţi numai dacă ni le putem permite ş.a.m.d. Adică avem drepturi doar teoretic, doar la modul declarativ, dar de fapt alegerile ne sunt controlate, îngrădite şi ghidate.
Cu toate acestea, mai avem un drept pe care nu ni-l poate lua nimeni. Pe acesta numai noi ni-l putem limita sau interzice. El este dreptul de a gândi şi a simţi. Aici putem face orice vrem cu condiţia de a vrea să facem asta. Aici putem alege să încercăm să înţelegem şi să simţim cine suntem şi ce ni se întâmplă. Chiar dacă sunt mulţi care se chinuie să ne convingă ce trebuie să simţim şi ce avem voie să gândim, nu vor reuşi decât cu acordul nostru. Probabil că cea mai importantă activitate din viaţa noastră este să căutăm adevărul despre noi înşine. Poate sună clişeu, dar cine a simţit asta înţelege că nu este aşa.
Una dintre metodele de a ne cunoaşte este introspecţia. Ea este mai uşor de realizat dacă citim şi ne informăm, încercând să ne facem păreri personale, nu doar să le adoptăm pe ale altora. Atunci când ai opiniile tale susţinute cu argumente şi cu trăiri, nu te poate dezinforma nimeni. Din păcate, oamenii au fost învăţaţi să folosească tot mai puţin sau deloc instinctul, adică să-şi asculte sufletul. El este singurul drum spre adevăr, iar cei care ne conduc nu au nevoie de oameni informaţi şi deschişi, ci de o masă de manevră. Vă propun să citiţi cartea ataşată şi să înţelegeţi ce vreţi. Important este să vă informaţi, să întrebaţi, să căutaţi şi să aveţi păreri proprii.

Lasă un răspuns