20 de ani de experiență în fotografie

Cafeaua este un obicei zilnic, un automatism, o modă sau chiar o prejudecată. Nu vreau să fac povestea cafelei şi nici analiza celor care o beau. Vreau doar să vă povestesc despre o cafenea din centrul Bucureştiului la care am fost de curând. O sufragerie a fiecărui client, cum o defineşte proprietara. Deşi am fost îndrumat, mi-a luat ceva timp până am găsit-o pentru că nu scrie nicăieri pe casa respectivă numele cafenelei, ci al unei cafele. Când am intrat în Lente am văzut nişte sobe vechi şi interesante din teracotă, mese, scaune, fotolii şi canapele.

Este o casă tip vagon, intri dintr-o cameră într-alta, care pare un pic cam înghesuită. Am spus la început că este o cafenea, dar este mai mult decât atât. Aici poţi bea cafea, ceai, băuturi ne/alcoolice, poţi mânca, citi un ziar, o revistă sau o carte, poţi asculta jazz live (joi), poţi vedea o expoziţie de pictură sau poţi sta de vorbă cu prieteni ori necunoscuţi. Este o sufragerie în care până şi la toaletă este ca la tine acasă (prosop din bumbac, cremă, deodorant etc.). Aici poţi întreba ce înseamnă curry, din ce şi cum este făcut un coctail, poţi juca şah sau poţi veni cu copilul căruia îi este oferit tot ce are nevoie pentru a desena.
Vara poţi sta în curte la umbra viţei de vie la taclale. Preţurile sunt medii spre mari, iar serviciile sunt bune. Proprietarii sunt foarte tineri şi sunt mai tot timpul pe acolo vorbind cu clienţii. Fac deja parte din peisaj pentru cei care se duc mai des şi care îşi pot face playlist-ul cu muzica pe care o vor. Se pare că în curând vor fi organizate şi seri cu vizionări de filme. Deşi la intrare nu scrie nimic, iar reclama este restrânsă pentru că este o afacere mică de familie, clienţii ştiu că sunt în Lente.