Un spital de campanie
este viaţa în care am fost îmbrăcaţi;
prea mulţi soldaţi cad în cer.
Goi de cuvinte,
dar umpluţi cu poveşti,
ne întrupăm pe grătarul paturilor
unde am fost exilaţi:
incurabil.
Pereţii scrijeliţi de uitare
ne îngroapă privirile
în straturi de răni păstrate deschise
cu nepăsarea din care cresc felceri.
Doar o soră mai plânge mângâieri
pe fruntea muribunzilor dezlegaţi
şi le-mpătureşte sufletele-n dorinţă
pecetluindu-le cu surâsul chircit peste lume:
trecut în amintire!