20 de ani de experiență în fotografie

Mă uit de ceva vreme la ce se întâmplă în ţara asta şi la modul în care este condusă şi nu vreau să cred că este adevărat. Autodeclaraţii politicieni demonstrează în fiecare zi că nu sunt capabili de absolut nimic bun, nici măcar să copieze măsurile luate în alte state cu politicieni care gândesc. În toate ţările europene lovite de criza asta inventată, statul se dă cu capul de pereţi să creeze locuri de muncă, iar la noi angajaţii sunt daţi afară. La ei fiecare bănuţ este drămuit pentru a susţine populaţia, la noi sunt aruncaţi pe nimic. La ei se reduc taxele şi impozitele, la noi se măresc.
Au venit o parte din banii de la F.M.I. şi, în loc să fie investiţi în infrastructură şi să se construiască în disperare, ei se duc pe salarii şi pensii ca să acopere falimentul în care este statul român. Chiar şi străzile care se fac se strică imediat ce au fost date în primire, iar statul nu are ce face pentru că a semnat contracte proaste cu ochii închişi. Preşedintele se duce pe şantiere şi „recomandă” constructorilor străini să folosească materialele de construcţii autohtone, în loc ca acest lucru să fie o obligaţie contractuală. Declaraţiile de acum un an ale tuturor politicienilor sunt contrazise de cele de astăzi ale aceloraşi politicieni. Şi toate celelalte.
Mă întreb dacă oamenii ăştia au ceva în cap sau ştiu doar să mintă şi să promită uitând imediat ceea ce au spus. Dacă te detaşezi puţin de toată această nebunie ai impresia că politicienii autohtoni sunt doar marionete artificiale şi goale de conţinut. Nu sunt capabili să gândească nici măcar pentru luna viitoare, darmite să facă un plan pe termen mediu sau lung. Mă întreb până unde poate merge această indolenţă afişată cu nesimţirea omului care ştie că nu are nimic de pierdut. Mă întreb dacă nu cumva singura şansă a românilor este ca economia să se prăbuşească şi, odată cu ea, vieţile noastre. În felul acesta am fi obligaţi să ieşim în stradă şi să eliminăm aceste capete seci de la putere.