Doi prieteni vechi

Deodată
zgomotul fulgului ce se topea lângă mine
mă bătu pe umăr ca un prieten vechi.

Ne-am privit o clipă
şi am simţit cum ni se scurg anii;
pupile necăjite râcâind la uşă.

Unul lângă celălalt
ne închinam în gând
şi sorbeam nesătui cu braţele întinse.

Între timp,
ninsoarea venea mai albă
şi am aterizat cu ea
pe un alt pervaz.

Lasă un răspuns