Aveţi o ţară cu tot ce vă trebuie, iar vouă nu vă pasă. Asta este una dintre concluziile despre România şi români ale unui elveţian cu care am stat de vorbă. El se mira de faptul că atunci când suntem într-un stat civilizat ne purtăm ca atare, iar în ţara noastră nu. Suntem un popor consumist şi epatat. Vrem doar să mâncăm, bem, ne îmbrăcăm şi dotăm cu tot felul de chestii cu care ne lăudăm altora.
Elveţianul era uimit de faptul că nu comentăm la nimic din ceea ce ni se bagă pe gât, ba dimpotriva ni se pare normal. Spunea că în Elveţia T.V.A. este de 5-6%, dobânzile creditelor sunt de 3-4%, cheltuielile cu încălzirea locuinţelor şi convorbirile telefonice sunt mult mai mici ş.a.m.d. Statul şi firmele (străine sau româneşti) ne jupoaie, iar nouă ni se pare firesc.
De exemplu aşa-zisa concurenţă dintre Vodafone şi Orange din ţara noastră este mimată. Cum este posibil ca cei doi furnizori de telefonie mobilă să aibă preţuri mult mai mici în alte ţări decât în România când aici au cheltuieli mai reduse? Este evident că au o înţelegere neoficială să păstreze tarifele mari în ţara noastră pentru că nimeni nu-i împiedică să facă asta, nici statul, nici populaţia.
Tot el spunea că în Elveţia politicieni de meserie sunt doar preşedintele, primul ministrul şi miniştri. Ceilalţi, deputaţii şi senatorii lor, sunt oameni simpli, cu tot felul de profesii, care se întâlnesc odată pe săptămână pentru a promulga legi. În restul timpului ei sunt la servici şi îşi fac meseria de bază din care trăiesc. În plus ei organizează referendumuri foarte des, întrebând poporul pentru aproape orice.
Cum reuşesc ţări care importă tot necesarul de petrol şi gaze naturale să aibă preţuri mai mici la benzină şi încălzire decât noi care suntem şi producători şi care le mărim cel puţin odată pe an? Cum este posibil ca la ei aceleaşi bănci ca la noi să perceapă comisioane de trei-patru ori mai reduse la credite decât în România unde salariile sunt de minimum trei ori mai mici? În concluzie, de ce îi lăsăm să îşi bată joc de noi?
Elveţianul era uimit de faptul că nu comentăm la nimic din ceea ce ni se bagă pe gât, ba dimpotriva ni se pare normal. Spunea că în Elveţia T.V.A. este de 5-6%, dobânzile creditelor sunt de 3-4%, cheltuielile cu încălzirea locuinţelor şi convorbirile telefonice sunt mult mai mici ş.a.m.d. Statul şi firmele (străine sau româneşti) ne jupoaie, iar nouă ni se pare firesc.
De exemplu aşa-zisa concurenţă dintre Vodafone şi Orange din ţara noastră este mimată. Cum este posibil ca cei doi furnizori de telefonie mobilă să aibă preţuri mult mai mici în alte ţări decât în România când aici au cheltuieli mai reduse? Este evident că au o înţelegere neoficială să păstreze tarifele mari în ţara noastră pentru că nimeni nu-i împiedică să facă asta, nici statul, nici populaţia.
Tot el spunea că în Elveţia politicieni de meserie sunt doar preşedintele, primul ministrul şi miniştri. Ceilalţi, deputaţii şi senatorii lor, sunt oameni simpli, cu tot felul de profesii, care se întâlnesc odată pe săptămână pentru a promulga legi. În restul timpului ei sunt la servici şi îşi fac meseria de bază din care trăiesc. În plus ei organizează referendumuri foarte des, întrebând poporul pentru aproape orice.
Cum reuşesc ţări care importă tot necesarul de petrol şi gaze naturale să aibă preţuri mai mici la benzină şi încălzire decât noi care suntem şi producători şi care le mărim cel puţin odată pe an? Cum este posibil ca la ei aceleaşi bănci ca la noi să perceapă comisioane de trei-patru ori mai reduse la credite decât în România unde salariile sunt de minimum trei ori mai mici? În concluzie, de ce îi lăsăm să îşi bată joc de noi?