De ce sunt oamenii complexaţi? O întrebare ce poate fi înţeleasă în două moduri: de ce anume şi din ce motiv. Deşi se întâmplă foarte rar, în acest caz răspunsurile sunt identice. Motivele sunt de obicei fizice şi nu cred să existe diferenţe majore între bărbaţi şi femei: ochi, nas, urechi, gură, bărbie, păr, sâni, penis, înălţime, greutate, picioare, mâini şamd.
Nu cred că există vreun om care să nu fii fost complexat, măcar în adolescenţă, de vreo caracteristică fizică pentru că întotdeauna cineva arată mai bine ca noi. Astfel de complexe sunt fireşti în perioada adolescenţei, însă sunt prosteşti dacă persistă. Un om trecut de 23-25 de ani ce are complexe fizice demonstrează capacităţi intelectuale foarte reduse, exceptând persoanele publice care trebuie să aibă grijă de imaginea lor.
Discuţia serioasă este asupra complexelor intelectuale, fiind interesant de aflat dacă ne ajută sau nu. Cred că răspunsul cel mai aproape de realitate este că ele te ajută dacă te stimulează să devii mai bun. Dacă te dărâmă şi te fac să te simţi mic şi neimportant, înseamnă că nu ai capacitatea intelectuală de a le folosi pentru propria evoluţie. Până la urmă ajungem la vorba cu „ceea ce nu te omoară te face mai puternic”.