Pe altarul cunoaşterii depline
am dat foc cuvintelor
cu disperarea unei pietre arse de soare
şi plăcerea lunii oglindită în nori.
Părăsit de dorinţa de a fi explicabil,
de nume şi amprentă letală,
de istorie picurată-n clepsidre,
rămân încrustat în clipa eternă
şlefuită de nimic
cu adânc.