Panica trecerii anilor este o realitate cu care se confruntă mulţi dintre noi când ajung la o anumită vârstă. Când îţi dai seama că ai 35, 40 sau 45 de ani şi eşti nevoit să accepţi că nu mai eşti tânăr, aşa cum eşti obişnuit să te consideri, te apucă disperarea. Te gândeşti la visurile pe care le-ai amânat din tot felul de motive şi pe care acum nu le mai poţi realiza, îţi aminteşti greşelile pe care le-ai făcut şi de care îţi pare rău, conştientizezi că nu ai ajuns unde vroiai şi cine vroiai, te uiţi în jur şi nu eşti mulţumit ş.a.m.d.
Acesta este momentul în care îţi analizezi viaţa, chiar dacă nu vrei. Este momentul în care eşti obligat, poate pentru prima dată, să fii sincer cu tine. Factorii care te aduc la acest moment în care rămâi gol în faţa ta, doar tu şi conştiinţa ta, nu are importanţă. Contează doar faptul că ţi se întâmplă. Unii nu ajung aici niciodată şi asta foarte rău pentru că poate fi cheia vieţii şi dezvoltării tale ulterioare. Este un prag important şi greu de trecut. Unii nu reuşesc, dar cei care o fac se nasc încă odată. O iau de la început.
Acesta este momentul în care îţi analizezi viaţa, chiar dacă nu vrei. Este momentul în care eşti obligat, poate pentru prima dată, să fii sincer cu tine. Factorii care te aduc la acest moment în care rămâi gol în faţa ta, doar tu şi conştiinţa ta, nu are importanţă. Contează doar faptul că ţi se întâmplă. Unii nu ajung aici niciodată şi asta foarte rău pentru că poate fi cheia vieţii şi dezvoltării tale ulterioare. Este un prag important şi greu de trecut. Unii nu reuşesc, dar cei care o fac se nasc încă odată. O iau de la început.