Sunt visuri pe care noi, oamenii, le-am avut întotdeauna şi, probabil, le vom avea şi de acum înainte. De neînţeles este faptul că, deşi s-au demonstrat de fiecare dată imposibil de împlinit, continuăm să ne dorim realizarea lor cu aceeaşi ardoare neostoită. Uităm de noi şi consumăm multă energie pentru a le duce la capăt cu toate că simţim că sunt demersuri care duc indubitabil la eşec. Cele mai vechi şi mai prosteşti încăpăţânări ale noastre sunt să: îi schimbăm pe alţii aşa cum credem că este mai bine, facem lumea mai bună, ne comportăm ca şi cum suntem perfecţi şi nu greşim niciodată, ne aşteptăm ca ceilalţi să înţeleagă singuri ce avem nevoie şi să ni le dea, demonstrăm altora cine suntem ş.a.m.d. Nu învăţăm niciodată din greşelile celorlalţi, având impresia că suntem mai deştepţi şi putem realiza ceea ce ei nu au reuşit în atâtea mii de ani.
5 thoughts on “Cele mai vechi şi mai prosteşti încăpăţânări ale noastre”
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.
vointa de putere, deh!
Si ce e mai rau… exista „pe piata” o intreaga literatura (o sumedenie de carti, filme) care incurajeaza aceasta visare.
Imi aduc aminte de „porcaria” aia de film: „Secretul”… ca daca iti doresti ceva foarte mult, Dumnezeu te ajuta…
rast, cred că ai divagat puţin de la subiect. se leagă totuşi de ceea ce vorbeam, dar este nevoie de mai mult de un om pentru a realiza ceea am spus în acest articol. asta în cazul în care este posibil. personal nu am încercat, dar nici nu cred că este imposibil ceea ce spun cei din Secret. cred că este vorba despre modul în care vedem fiecare dintre noi viaţa şi ceea ce se întâmplă în jurul nostru. nu crezi că sunt multe lucruri pe care nu le înţelegem şi care ar putea avea o explicaţie de acest fel?
Mi-am pus mult timp problama aceasta legata de dorinte. Inainte de a aparea filmul. Prima data, o cunostinta mai religioasa, mi-a spus aceasta idee (ca dorintele se realizeaza, ca te ajuta Dumnezeu) inca prin anii 1987-1988 (inainte de revolutie!. ).
Ai dreptate, sunt multe lucruri pe care nu le intelegem…
Eu am ajuns sa dau crezare vorbei populare: „Dumnenezeu vorbeste oamenilor prin dorinte”. De multe ori mi s-a intamplat sa-mi vina in minte o dorinta, fara ca ea „sa-mi placa”. A fost un semn pentru mine ca „din cealalta realitate” vor aduce in viata mea acel lucru.
nu am gândit niciodată la modul ăsta dorinţele. dar sunt convins că Dumnezeu ne trimite mesaje în multe moduri şi extrem de des. singura problemă este că nu avem sufletul deschis să le percepem. mintea ne este plină cu tot felul de nimicuri, iar sufletul l-am îngropat atât de adânc că am uitat de el. este curios că ignorăm partea noastră din Dumnezeu (sufetul), deşi tânjim după contopirea cu întregul din care face ea parte. nu simţurile sunt legătura noastră cu realitatea, ci sufletul. este mult de vorbit pe această temă, este necesară o bere la terasă pentru a adânci subiectul. dar este singurul care merită înţeles pentru că este singura cale de a înţelege Totul.