Cand am vazut-o prima data pe sticla m-am indragostit. Prezenta o emisiune pentru copii la una din statiile locale TVR. Sunt multi ani de atunci, dar nu am uitat pentru ca mi-a placut naturaletea ei. Andreea Marin era un om, un copil care se juca cu alti copii. Era simpla, directa si proaspata. Era placuta si reconfortanta.
Recunosc ca nu am urmarit-o mai departe si nu stiu cum a ajuns sa fie o surpriza. Dar, dupa multi ani, cand am vazut-o la aceasta emisiune pentru femei slabe de inger si barbati tip femeie am avut impresia ca o cunosc de undeva. Pana la urma mi-am amintit de unde si nu mi-a venit sa cred ca este aceeasi persoana.
Omul acela disparuse; copilul se transformase intr-un fel ciudat. Mi-a dat si imi da si acum impresia de falsitate, prefacatorie si grotesc. De cate ori o vad sau o aud ma gandesc la P.V.C. O imitatie de om realizata din plastic. Fara suflet, fara viata, doar o replica din plastic a unui om. Pentru mine care am vazut-o brusc in alt fel a fost evidenta schimbarea.
Sunt absolut convins ca ar fi putut deveni un om de presa bun daca si-ar fi pastrat naturaletea si firescul de la inceputul carierei in televiziune. Sunt absolut convins ca ar fi putut ajunge un jurnalist respectat daca ar fi ramas om.
Omul acela disparuse; copilul se transformase intr-un fel ciudat. Mi-a dat si imi da si acum impresia de falsitate, prefacatorie si grotesc. De cate ori o vad sau o aud ma gandesc la P.V.C. O imitatie de om realizata din plastic. Fara suflet, fara viata, doar o replica din plastic a unui om. Pentru mine care am vazut-o brusc in alt fel a fost evidenta schimbarea.
Sunt absolut convins ca ar fi putut deveni un om de presa bun daca si-ar fi pastrat naturaletea si firescul de la inceputul carierei in televiziune. Sunt absolut convins ca ar fi putut ajunge un jurnalist respectat daca ar fi ramas om.