20 de ani de experiență în fotografie

A fost odată un patron şi un angajat care se înţelegeau foarte bine, devenind chiar prieteni. Patronul l-a ajutat pe angajatul său în toate modurile în care a putut: l-a trimis pe banii lui la cursuri de specializare şi perfecţionare profesională, l-a ajutat cu bani să-şi ia o locuinţă, să o utileze şi doteze, să-şi ia maşină, să se căsătorească ş.a.m.d. Patronul era foarte mulţumit de angajatul său care devenise cel mai bun din firmă şi era un om pe care se putea baza. Angajatul era şi el foarte mulţumit de locul de muncă pe care îl avea şi de felul în care se purta patronul cu el.
La un moment dat, fără niciun motiv lesne de înţeles, angajatul şi-a dat demisia pentru a pleca la o firmă concurentă. Patronul s-a supărat foarte tare şi nu a înţeles de ce pleacă de la el un om pe care l-a ajutat şi l-a susţinut atât de mult. Cu toate acestea, nu s-a opus în niciun fel plecării angajatului, dându-şi seama că nu îl poate ţine cu forţa. În câteva luni de la demisie, angajatul a lucrat la mai multe din domeniu. Într-o zi s-a întors la patronul care l-a ajutat să ajungă cine era şi i-a spus că îi pare rău că a greşit, că îl roagă să-l ierte şi să îl primească înapoi.
Patronul, care era la fel de supărat pe angajatul neloial, s-a gândit să nu îl reangajeze pentru că nu merita acest lucru după ce îi înşelase atât de grav încrederea şi îl rănise atât de tare. Însă, patronul şi-a dat seama că un angajat care a văzut cum este la alte firme de specialitate în comparaţie cu a lui şi care a înţeles că a greşit şi a recunoscut acest lucru, merită să îi acorde încă o şansă. Asta pentru că acest om nu va mai pleca de la el şi va face tot posibilul să fie un angajat model şi să îşi facă treaba cât mai bine.
Acordăm foarte rar sau deloc a doua şansă unui om care a greşit faţă de noi. De cele mai multe ori facem asta dintr-o mândrie care nu ne face cinste sau din cauza faptului că nu înţelegem ce se întâmplă. Recunoaştem foarte rar sau deloc cuiva că am greşit faţă de el şi ne cerem scuze pentru ceea ce am făcut sau nu am făcut. Motivele sunt aceleaşi. Avem de multe ori impresia că mai acordăm o şansă, dar de fapt o facem doar pentru a umili sau pentru a pândi următoarea greşeală când îi vom spune şi ne vom spune că noi am fost buni, dar nu am avut cu cine să fim aşa. Adică o facem din vanitate.