Contează cui-i mulţumeşti
pentru că eşti fiu,
pentru că viorile ucid frica,
pentru că te simţi în toate.
Mă cunoşti pentru că nu trăim,
existăm în noi pentru că lumina vorbeşte –
palme de copii pe obrazuri bătrâne.
Numai ploaia mai ridică aerul
cu gândurile tale semeţe.