Lacrimile strigă patimi
şi pocnesc pământul cu scrum de fapte visate în roşu.
Femei cu pofte moarte cad pe alei
strivind des nădejdi şi copii alintaţi.
Noi spălăm remuşcări cu dorinţe uscate
şi-ngropăm cu timp îngeri vii.
Bătrâni cresc poveşti neîntâmplate –
duh amestecat în existenţe de umbră –
şi nebuni de cleştar ne-ncearcă cu viaţă,
însă vini şi fantasme ne gâtuie drumul.