Mă enervează patronii care cred că le ştiu pe toate şi simt nevoia să dea lecţii tuturor angajaţilor dintr-o mândrie prostească. Mă enervează patronii care vor să se implice în tot şi nu înţeleg că treaba unui manager este să delege sarcini şi să urmărească execuţia lor. Mă enerveaza patronii care nu ştiu să ceară ce vor pentru că nu înţeleg nici ei asta, dar dau vina pe angajaţi că nu fac ce trebuie, din cauza frustrărilor personale.
Sunt prea mulţi patroni în România care angajează oameni bine pregătiţi şi cu experienţă, dar nu le dau voie să îşi facă treaba şi, pe urmă, sunt nemulţumiţi de ei. Ba chiar fac tot posibilul să îi încurce, deşi îi plătesc. Sunt tot felul de patroni care se cred manageri, dar le e frică să dea putere oamenilor, să îi responsabilizeze şi să-i stimuleze (măcar verbal). Prea puţini dintre ei înţeleg că încurajarea este un factor psihologic important pentru orice om dacă vrei să dea randament.
Şi mai este o categorie de patroni care a citit câteva cărţi scrise de americani şi încearcă să le aplice în ţara noastră. Asta demonstrează că nu au înţeles nimic din psihologia acestui popor, care este atipic din toate punctele de vedere, şi că astfel nu vor reuşi niciodată să obţină rezultate bune în afaceri. Din nefericire pentru toată lumea sunt prea mulţi patroni care nu înţeleg că banii şi succesul lor sunt aduse de angajaţi. În concluzie avem parte de patroni frustraţi şi mândri fără motive.