Pentru mine interviurile de angajare sunt un motiv de diXtracţie şi observaţie. Îmi place să-i analizez pe cei cu care stau de vorbă şi să îmi dau seama ce fel de oameni sunt, câtă experienţă şi putere decizională au, ce vor de la mine, cât de implicaţi sunt şamd. Am dat peste tot felul de oameni în astfel de situaţii: de la femei scorţoase cu impresii de şef sau relaxate şi umane, până la bărbaţi înfumuraţi care se cred ocupaţi sau simpli care apreciază glumele şi te fac să te simţi egalul lor.
Aspectele astea sunt foarte importante în cazul în care vei fi angajatul lor. Ţinând cont de o doză de relativitate şi „actorie”, din discuţiile de la interviu îţi poţi da seama ce viaţă vei avea acolo şi dacă are rost să mergi mai departe. Dacă nu eşti la primele interviuri din viaţă, în mare parte poţi anticipa cum ar trebui să te porţi după angajare şi de unde se vor isca neînţelegerile şi conflictele viitoare. Abia după ce vei mai sta un timp în firmă vei putea să înţelegi şi cum să le eviţi.