Scoicile cresc pietre
aşa cum marea înverzeşte gânduri
şi pescăruşii plantează catarge.
Ridurile apei luminează adâncimea
la care cuvintele pot naşte
când poeţii storc viaţa de sentimente.
Cu valurile prinse în salbe,
cu ochi de stâncă şi sâni din nisip,
cu bucle înlocuite cu briză
şi tălpi înviate din alge,
muzele devin femei,
iar poemele – filosofie marină.