Ai închis sertarul condimentelor
după ce ai rânjit un fel de mâncare
cu faţa plină de televizor.
Viaţa aceea,
de săptămână muşcată de larve,
ne umplea camera spoită cu somn
şi-ncuiată cu vise strivite de plâns.
Pe mine
mă mai ştergeai câteodată de uitare
şi mă aşezai înapoi printre cărţile necitite
care trebuiau date cadou.
Patul în care te-nveleai
cu amintirile mele neîmbrăcate decent
asuda plăceri din piele de altcineva.
Căsătoriţi în gând –
al meu sau al nostru? –
ne mai ciocneam în bucătărie flămânzi
de înstrăinarea atingerilor
în nopţi uscate de insuportabil.
La marginea noastră se stingeau lumânări.