Obosit să-mi car sufletul în palme
l-am abandonat la ghişeul de obiecte nedorite,
primind la schimb aripi croşetate.
L-am aruncat într-o pungă,
sigilată cu nepăsare împletită,
ş-am fugit uşurat să mă laud.
Eram ultimul om cu suflet,
aşa scriau ziarele,
fiind nevoit să mă schimb.
Contractul îngălbenise de aşteptare,
dar fata de la ghişeu mi-a mulţumit
cu un zâmbet ce-mi înmulţea tristeţea
de a şti c-am murit.