Un suflet sfinţit de vântul de primăvară
m-a sărutat plângând
şi m-a obsedat cu fire de iarbă şi rugăciuni.
Tentaţia supradozei de nevinovăţie
a învrăjbit sângele cu albastru
şi a înnecat lumina în ochi.
Neputincios fără cuvinte
mi-am căutat destinul ud de păcate
cu nerăbdarea unei viziuni neîmplinite.
Nefiind
am fost făcut.