Te strecori printre degetele minţii mele de copil
răsfăţat de Dumnezeu
şi iubit de pasiuni infinite
ce umblă în stoluri de pământ.
Te rupi din poemele mele pierdute
în peşteri de pădure
şi în ochi de uriaşi prematuri.
Te prelingi înăuntrul cuvintelor mele nerostite
pe străzi fără prieteni împachetaţi în amintiri
cu filosofii răsturnate înspre eu
şi introvertite în ceilalţi.
Te întremezi în neînţelesul meu
cu cap de unicorn pitic
şi mâini de păgân efemer
născut în biserică şi crescut de moaşte.
Te destrami cu o furtună de acceptări mocnite
în abisurile mele de licurici ancestrali
ce te macină cu preaplin de lumină
în mine.