Tată, de ce?

Plâng în mine toate cuvintele pe care nu ți le-am spus,

toate gândurile pe care nu le-am pătruns,

toate sentimentele înțelese după ce te-ai dus

și toate faptele la care nu ți-am răspuns.

 

Mă sfârșesc toate înțelesurile pe care nu le-am prins,

toate dojenile cărora nu le găseam un sens,

toate gesturile pe care nu le-am plâns

și toate răutățile cu care te-am atins.

 

Te rog să-mi ierți toate neroziile la care am ajuns,

toate patimile pe care ți le-am adus,

toate eșecurile cu care te-am împuns

și toate dezamăgirile pe care ți le-am produs.

 

Visez că simți toate mulțumirile pe care ți le-am ascuns,

toate mândriile pe care le-am tuns,

toate împlinirile cu care te-am uns

și toate resentimentele pe care le-am învins.

 

Tată,

de ce nu te-am simțit când mă priveai,

de ce nu te-am iubit că mă simțeai,

de ce nu te-am văzut cum mă iubeai,

de ce nu te-am strigat când mai trăiai

și nu am murit când te stingeai?

Lasă un răspuns