Refuzând înăuntrul

Sărutul stâncii crește frunți de bărbați

și coifuri de viteji.

 

Dar frigul întoarcerii la pribegie

învinge conștiințe cu molatic

de viață dezbrăcată de sine.

 

Să/vârșești tot ce este mai verde –

– atât a mai rămas de gândit

până la opintirea-n grotesc.

 

Pentru că salivezi la inerție

te-ai închis pe dinafară;

pe/trecerea proslăvirii sângelui.