Povara iubirii

Din promisiuni destrămate

curge seva nopților albe

trăite cu intensitate de vis.

 

Oamenii nu mai sunt ce au fost,

s-au schimbat între ei,

și au lăsat inocenței povara iubirii.

 

Doar în momentele programate,

când oprim mașinile din noi,

se mai deschid cerurile îngropate-n munți.

 

Timpul ne măsoară gândurile

în adâncime de sine,

oferind renegaților dezlegare.

 

Clinchetul luminii dezvelește eroi

alungați în amintiri sacre

sărbătorite anual prin profanare.

 

Ciulinii orașelor alienate

petrec nefirescul prin public

și-l implantează în cotidian.

Lasă un răspuns