Orașul fără poezie

Canalizările orașului sunt înfundate cu sângele care țâșnește din orgolii.

Oameni cu sudalme-n ochi rătăcesc pe străzile înghețate.

Vântul dinspre răsărit nu mai încape printre blocuri de noaptea ce nu mai este lăsată să plece.

Pe luminile felinarelor au fost montate pleoape care nu se deschid.

Poezia zgârie pereții cavourilor din cimitirele de la margine; acolo unde a fost închisă de autorități pentru binele comun.

Prin obloanele ferestrelor nu pătrunde nimic.

O liniște absurdă a înlocuit aerul.

Ești liber să cânți, dar nu ști nici să îngaimi.

Ai putea să râzi, dar nu mai sunt oglinzi.

Ți-ar fi bine dacă te-ai juca, dar de unde speranță fără conștiință de sine?

Lasă un răspuns