Oglinzile nu pot fi sparte

Riveran în tine

te îneci prea des în alții,

întunecând oglinzile.

 

Afară

cenușa fulguiește orașul

în sufletele îngropate-n cer,

urmărindu-le cu reflexii.

 

Ceea ce încă nu ai uitat

îți îngreunează mersul,

împovărând samarul umbrei.

 

Nu vezi nimic înainte

pentru că nu vrei să te întorci.

 

Nici măcar nu te mai aștepți;

teama te îmbălsămează.

Lasă un răspuns