Ne uităm rostul

Cuvintele ascund viața

și împotmolesc comuniunea,

iar otrava gândurilor

ne alungă din noi

și răstălmăcește menirea.

 

Pe drumul spre înstrăinare

năpârlim sufletul în gropi comune.

 

Permitem existența tămăduitorilor

pentru că avem nevoie de vinovați.

 

Dumnezeu zâmbește crud.

Lasă un răspuns