European CSR Lessons – un eveniment important și util, dar nu prea bine înțeles

IMG_7235Responsabilitatea socială este un concept pe care, dacă nu îl cunoști, cu siguranță îl intuiești. Nu are nici un rost să vă fac aici teoria chibritului; cine vrea să afle mai multe îl întreabă pe sfântul google – el le știe pe toate. Frumos este că mulți dintre noi facem lucruri care pot fi încadrate ca acte de responsabilitate socială chiar dacă nu știm acest lucru. Și până la urmă asta este cea ce contează mai mult: să faci, nu să teoretizezi.
Subiectul devine mai interesant atunci când vorbim despre acest tip de comportament în cadrul companiilor, a instituțiilor de stat sau a ONG-urilor. Responsabilitatea socială la nivel internațional și în companii a fost numită Corporate Social Responsibility (CSR). Deși poate părea că vorbesc despre lucruri noi și nemaiauzite în România situația nu este deloc așa. Avem companii cu angajați care se ocupă strict cu acest tip de inițiative. În plus, anul acesta a avut loc la Biblioteca Națională a României din București cea de-a treia ediție a European CSR Lessons, un eveniment de două zile (16-17 mai) dedicat domeniului.
Mă onorează faptul că Dragoș Dehelean, coordonatorul evenimentului, mi-a propus să fiu blogger partener, adică să particip la conferințe și la workshop-uri și să scriu pe blogul meu impresiile „cu bune, cu rele”, cum mi-a spus el. Am fost în ambele zile și mă bucur de acest lucru pentru că am învățat multe lucruri noi și am înțeles mai bine ce înseamnă CSR. Dacă tot am fost și am și ce spune, îmi fac „datoria” și le dau organizatorilor un feedback. Iar ca să o fac așa cum trebuie voi începe cu aspectele pozitive.

De păstrat și dezvoltat
În primul rând, lăudabilă este chiar inițiativa de a organiza un astfel de eveniment care a mai și ajuns la ediția a III-a. Bravo și la cât mai multe cu cât mai mare impact în societatea noastră! În plus, anul acesta s-a potrivit și cu discuțiile care se poartă la Uniunea Europeană despre o inițiativă legislativă în domeniul CSR, subiect abordat și în cadrul evenimentului.
Din ceea ce am înțeles din cele două zile la care am participat, organizatorii și-au dorit un eveniment exclusiv bazat pe studii de caz din care să putem învăța cât mai multe. Mă bucur că nu au încercat să teoretizeze domeniul, ci să îi dea o utilitate cât mai mare. Un plus la acest aspect a fost faptul că au avut mulți invitați străini de la care avem multe de învățat în CSR și care, o parte dintre ei, ne-au împărtășit proiectele în care au fost implicați.

De îmbunătățit
Foarte important este faptul că au adus la aceeași masă cele trei părți implicate în procesul CSR: companiile private, instituțiile statului și ONG-urile. Totuși, primele două au fost reprezentate aproximativ egal în paneluri, însă a fost prezent un singur ONG – WWF. Cred că prezența celor trei părți ar trebui să fie cât de cât egală pentru că un astfel de eveniment trebuie să fie, printre altele, și o punte de legătură între ele. Poate ar trebui chiar să fie locul unde cei trei să își „regleze” relațiile, comunicând-și ne/mulțumirile și găsind căi de îmbunătățire a colaborării dintre ei.
Continuând ideea comunicării, trebuie să spun că unul dintre cele mai importante aspecte care trebuie îmbunătățite la European CSR Lessons este cel al interactivității invitaților cu publicul din sală. Deși a fost alocat timp pentru așa ceva la sfârșitul fiecărei sesiuni, nu s-a întâmplat. Asta pentru că o parte dintre invitații români a venit „nepregătită”: deși știau că au la dispoziție 15 minute, nu și-au cronometrat discursul și au depășit timpul alocat. Unii invitați români au ignorat chiar și atenționările organizatorilor din timpul prezentării cum că ar trebui să ajungă la concluzii.
Un alt reproș pe care îl aduc unora dintre invitați, de data aceasta și români și străini, este acela că deși au fost rugați de organizatori să se axeze pe studii de caz, așa cum au fost anunțate în mapa de presă, unii au venit cu prezentări neinteresante, plictisitoare și, câteodată, cu mică legătură cu subiectul. Un ultim aspect asupra căruia atrag atenția este cel al mapei de presă. Dacă tot vorbim despre CSR poate ar fi trebuit ca materialele să fie tipărite pe hârtie reciclată. Nu credeți? Sau poate erau și nu mi-am dat seama. O durere a mea este că au fost prea puțini oameni în sală. Păcat! Un eveniment de o asemenea anvergură și importanță merita mai multă atenție.

Nelămuriri prostești
Mi se pare cel puțin ciudat ca firme care vor să ne îmbrace în beton sau care fac tot posibilul să ne păstreze dependenți de petrol ori politicieni să vorbească despre CSR. Este foarte important, chiar obligatoriu, ca aceștia să desfășoare activități de CSR pentru a-și spăla cât de cât „păcatele”, dar parcă este prea mult să se prezinte ca exemple demne de respect și cu aură de sfinți. Dar poate sunt eu prea sensibil.
Un lucru pe care nu-l înțeleg este de ce unele firme mari nu au grijă de imaginea lor și trimit ca reprezentanți la astfel de evenimente oameni care nu pot decât alunga audiența (prin discurs, nu prin aspect). Cum își permit să plictisească și să enerveze clienții sau potențialii clienți cu astfel de oameni care nu au „darul vorbirii” și care nici măcar nu și-au făcut o prezentare atractivă și/sau interesantă? Din cauza lor eu nu voi cumpăra niciodată de la aceste firme.
Un șoc pentru mine a fost interesul declarat al Primăriei Sectorului 6 pentru oferirea spre public a culturii de bună calitate și asigurarea infrastructurii necesare acesteia. Nu discut aici ce înseamnă „cultură de bună calitate”, pentru că și manelistul crede că ascultă muzică bună, ci plec de la premisa că vorbim despre aceleași lucruri. Dar rămân cu surpriza de a auzi că statul român vrea să dea cultură de bună calitate la popor. Uimitor!

Lasă un răspuns