Atașamentul bolnăvicios al lui Cristoiu

De câțiva ani citesc un cotidian. În fiecare zi același – Jurnalul Național (J.N.). Am rămas fidel acestui ziar nu doar datorită faptului că este singurul care îmi hrănește pasiunea pentru istorie, mai exact pentru perioada comunistă a istoriei României. Îl citesc de atât de multă vreme și pentru că este unul dintre puținele care mai practică stiluri de presă ca documentarul, jurnalul de călătorie, ancheta sau reportajul. Deși este clar pentru toată lumea că nu există „cotidian independent” (voi reveni la subiect într-un articol viitor), J.N. dă totuși impresia asta, inclusiv prin așa-zisele atacuri ale lui Cristoiu la adresa lui Voiculescu.
Trebuie să remarc faptul că până acum câțiva ani, când Tucă era trecut în caseta redacțională doar cu numele, ziarul nu era cine știe ce. De când s-a hotărât să își ia în serios funcția de director, J.N. arată mai bine și este mai bun. Cred că poartă și el o parte din vina aurei de independență a cotidianului. Însă, așa cum nu există nimic perfect, nici J.N. nu este. Mă voi referi aici doar la unul dintre defecte. Culmea este că ziarul începe cu acest defect – Ion Cristoiu. Dacă nu vă mai amintiți, el este cel care a intrat în istoria jurnalismului cu stilul de presă murdar și bazat pe făcături pe care îl practica și stimula în Evenimentul Zilei în perioada când era director acolo. Între timp, mulți au uitat de unde a plecat acest „om de presă” și îl consideră un reper în meserie.
El este cel care scrie de multă vreme editorialele din J.N.. Am observat că tema favorită, chiar obsesivă, a lui Cristoiu este Traian Băsescu. Cred că în cel puțin 80% dintre editoriale vorbește despre Băsescu. Bineînțeles că niciodată de bine, ci numai de rău. Nu sunt un fan al președintelui, dar este imposibil ca un om să nu facă și lucruri bune. Dar cred că explicația pentru această obsesie a lui Cristoiu nu este faptul că nu vede lucrurile bune făcute de Băse, ci atașamentul lui bolnăvicios pentru Ion Ilici Iliescu. Personal am hotărât să nu mai citesc aceste atacuri nesfârșite și gratuite. M-am plictisit de chinul lui Cristoiu de a scrie aceleași lucruri într-o altă exprimare. Probabil că această obsesie îi convine și lui Voiculescu. Mie îmi pare rău de ziar și de spațiul acela irosit.

5 thoughts on “Atașamentul bolnăvicios al lui Cristoiu

  1. Cristoiu e suspect de multa vreme. A cochetat cu toti nenorocitii din politica romaneasca: Nastase, Voiculescu, Iliescu etc. E, intr-adevar, foarte grav ca este considerat un reper in materie de jurnalism. La fel de grav cum este faptul ca CTP este considerat de multi (am auzit oameni de la tara si nu numai) un reper de moralitate.

  2. cred ca sunt prea multe „repere morale” in presa romaneasca. din pacate multi cititori nu stiu mai nimic despre ele decat ce citesc in presa. iar presa… vorba aia: corb la corb nu-si scoate ochiul.

  3. Cred ca in mare parte ceea ce spui despre „marele” Cristoiu este adevarat, insa ideea ca il sustine pe, hmhm, Iliescu este oarecum eronata in momentul de fata (a fost loial lui „hmhm”…, insa acum cand s-a cam fosilizat…., nu-i prost sa-si mai piarda timpulcu el).
    Mie mi se pare mai degraba ca in prezent este o unealta de-a lui Dan Voiculescu si asa zisului PC(R), partidul sau.
    De ce spun asta?
    Pai, in primul rand pentru ca „fauritorul clostei care a nascut pui vii” se produce numai in trustul de presa al binecunoscutului „Felix”,singurul trust unde la stiri apare cate ceva despre partidul „slavator de natiune si filantorp”.
    Misiunea lui Cristoiu in acest trust este sa arunce cu cat mai multe fecale verbale, atunci cand prinde ocazia, in Base care in in preaent este inamicul number one al lui Felix (doar l-a terfelit destul de tare, nu?). Insa, din pacate Cristoiu nu este singurul din acest trust care face acest lucru. De fapt, acum intreg trustul are aceasta misiune, care in opinia mea nu este altceva decat o flatulatie a lui dan Voiculescu, iertata-mi fie indrazneala.
    In ceea ce priveste mareata faima a lui Cristoiu de profesionist al literelor, nu cunosc nicio lucrare de-a lui in oricare forma, care sa fi adus un mare beneficiu in presa sau cultura romaneasca(intr-o vreme, inainte de a fi analist politic era un literat din cate imi amintesc eu).
    Asadar, cum bine ai spus in finalul mesajului tau Dane, solutie ar fi sa ignoram nonvalorile de tipul amintit mai sus si asa poate vor disparea.

  4. Dane, nu ne mint, doar ca in romania inlsereete unor cetateni ai statului nu vor reprezenta niciodata o preocupare pentru conducatori. Pentru ca ar putea fi acuzati de asociere cu „grupuri de interese” etc. Pana si concluzia e simpla – sunt privati- deci nu ne privesc! In mod normal, privatii astia ar putea sa ceara de la BNR ce este al lor. Dar asta este o alta problema, si nu avem de unde sti daca nu cumva chiar s-au primit niste despagubiri pe parcurs..

Lasă un răspuns