Apocalipsă

Râuri de pietre goale

se varsă-n oameni de sticlă

aproape de sfârșitul lumii.

 

Biserici cu capete arse

adulmecă suflete păgâne –

– ostatici resemnați ai uitării de sine.

 

Drumuri pustiite cu credință

rătăcesc prin orașe

în căutarea hranei spirituale.

 

Legământul făcut cu daruri sfinte

se usucă în vrejul patimilor

udat cu sete de putere.

 

De lumină și culori

își mai amintesc doar fotografii bătrâni

cu flori uscate la geam.

 

Pământul cheamă apa potopului ce va să vie.

Lasă un răspuns